Bunica vă recomandă cu drag …

            Bunicuţa, creatoarea bunătăţilor alese, a dulceţurilor si zacuştilor făcute cu iscusinţă din ingrediente alese după reţete străbune s-a gândit, printre timp, să ajute şi la promovarea a ceea ce se vrea a fi un proiect local, un proiect ce să ajute ţinutul vechi al Bucovinei şi nu numai, pe cei ce-şi duc traiul aici şi nu numai, pe ce-i ce au sau doresc să închirieze ceva. Fie că este vorba de anunţuri de închirieri imobiliare, săli organizare evenimente, închirieri auto, utilaje, scule şi echipamente, rochii şi alte lucruri diverse,  inclusiv Pensiuni-Cabane-Hoteluri (camere sau capacitate integrală) toate acestea vor apărea in mediu online promovate pe nou lansatul site: http://www.inchirieri-suceava.ro.

            Bunica vă invită pe acest site să căutaţi sau să vă promovaţi anunţurile.

http://www.inchirieri-suceava.ro


Mulţumiri

   Bunica multumeşte tuturor celor ce au gustat şi  au apreciat bunătăţile create în bucătăria sa.

E bucuroasă pentru toate felicitările şi cuvintele de bine ce i-au fost adresate; e fericită că şi-a făcut o gramadă de prieteni şi de doritori fideli (că doar nu le spune “clienţi” ci “prieteni doritori de bunătăţi”); e mulţumită că munca ei a făcut fericită multă lume readucându-le tuturor in minte gustul copilăriei, a dulceţurilor făcute cu măiestrie în casă.

  Rafturile cămării sunt goale acum: zacusca nu a prins iarna, la fel dulceaţa de nuci verzi … extrem de apreciată. Despre dulceaţa de vişine sau cea de cireşe amare negre vă poate spune bunica că… poate ajunge doar pentru câteva clătite pufoase sau papanaşi gustoşi – mai sunt cateva borcane intr-un colt de raft (intrebaţi de preţ…surpriză).

Mândră de ceea ce a realizat bunica deschide lista comenzilor  de bunatăţi deosebite ( apropo…bunica aşteaptă propuneri) pentru 2012 şi totodată e nerăbdatoare să intre in bucătărie şi să facă nenumarate bunatăţi…


Zacuscă Ţărănească

Bunica, după ce a cules recolta toamnei… din vinete, gogoşari , ardei kapia, roşii, câţiva morcovi şi ceapă, vă va delecta simţurile cu o minunată zacuscă facută aşa cum ştie ea mai bine, adică cu vinetele şi ardei kapia copţi la plită, amestecând toate într-un ceaun pe foc de lemne cu  lingură din lemn pentru a capăta toate o savoare aparte.

Vă împărtăşeşte desigur şi reţeta pentru o porţie de 17-18 borcanele, şi anume:

  • 1/2 kg de ceapă;
  • 2 kg de vinete;
  • 3 kg de gogoşari;
  • 3 kg de ardei kapia;
  • 1/2 kg de morcov;
  • 500 ml ulei;
  • 500 ml suc de rosii (1,5 kg de roşii);
  • boabe piper;
  • sare după gust.

Intreaga cantitate de vinete şi ardei kapia se coace  pe plită, la foc de lemne, apoi se curaţă (îndepărtând coaja, cotoarele şi seminţele de la ardei). Gogoşarii se spală, se curaţă de cotoare şi de seminţe. Ceapa şi morcovii desemenea se curaţă. Un sfat: ca să nu vă curgă lacrimile când curăţati şi tocaţi ceapa…ţineţi gura deschisă, desigur ca orice femeie care se respectă e imposibil ca bunica să stea fără să zică nimic, deci…sfat numai pentru bucătari.

Toate cele de mai sus se dau pe maşina de tocat in castroane separate. Morcovul se dă pe razatoarea mică.

Sucul de roşii se face astfel: se spală roşiile, se dau pe maşina scoţându-se sâmburii, se pun la fiert cu puţină sare timp de aproximativ o oră, până când scade şi devine un suc gros.

Se pune ceaunul la foc, se adaugă uleiul şi ceapa mestecându-se timp de 20-25 minute până ce ceapa capătă o culoare gălbuie, apoi se adaugă morcovul. După 25 de minute se adaugă gogoşarii, apoi după alte 25 de minute ardeii kapia şi apoi după acelaşi timp se pun vinetele. La final după o jumătate de oră se pune sucul de roşii, boabele de piper şi sarea.

Când uleiul se ridică la suprafaţă se ia de pe foc.

După ce s-a răcit puţin se pune în borcanele sterilizate în prealabil, se pun capacele apoi se pun la sterilizat. Sterilizarea se face astfel: se pun borcanele într-o oala cu fund plat, se pune un ştergar la fund, apoi borcanele, si se adaugă apa cât să fie până cu un deget mai jos decât capacul borcanelor. Se pune la foc şi din momentul în care apa incepe să fiarbă se lasă 30 de minute. Se lasă până a doua zi să se racească, apoi se pun in camară.

Aveţi reteţa, vă trebuiesc legumele (să fie de la ţărani ca acelea au gust autentic) şi spor la treabă sau…vă trimite bunica un borcan de pe rafturile cămării ei.

Pentru cei ocupaţi vizitaţi secţiunea Raftul Bunicii

https://bunatatialese.wordpress.com/raftul-bunicii/


Dulceturi

Bunicuta,  dupa ce a facut dulceturi umpland rand pe rand rafturile din camara si, dupa ce s-a odihnit un pic la umbra livezii, vazand ca legumele sunt gata de cules, a decis sa treaca la treaba. Ea va va incanta curand cu felurite  feluri de zacusca,  muraturi si alte bunatati trebuincioase iernii.  

Si…pentru a face loc pe rafturile camarii s-a gandit sa mai imparta din borcanelele de dulceata fie pe la diverse targuri, fie… ca doar bunica e si pe “www”… pe net.

Astfel borcanelele de dulceata, frumos pregatite asteapta clientii pofticiosi:

  • dulceata de cirese amare negre (borcan de 370ml)…..17lei
  • dulceata de visine (borcan de 370ml)…..16 lei
  • dulceata de nuci verzi (borcan de 370ml)…..16 lei

Bunica va onora imediat comenzile d-voastra.


Dulce acrisor

Printre treburile din gospodarie, printre portiile de dulceata (pentru ca dulceata se face cate putin 2-3 kg si nu in cantitati mari) bunica a gasit putin timp sa mai scrie o reteta…dulceata de visine. Fiindca se face asemenea celei din cirese amare, va va reaminti doar cantitatile:

  • 1 kg de visine curatate (fara samburi);
  • 1 kg de zahar;
  • zeama doar de la o jumatate de lamaie (visinile fiind acrisoare)

Se va proceda exact ca in cazul dulcetei de cirese amare, va diferi doar timpul de fierbere.  Avand pulpa mai mare si mai zemoasa necesita un timp de fierbere ceva mai mare, dar nu cu mult 10-15 minute, totdata avand grija sa nu-si schimbe culoarea.

In rest, spor la treaba sau…va trimite bunica un borcan de pe rafturile camarii ei.


Dulce amarui

De aceasta data va voi impartasi o noua reteta de dulceata, una dintre preferatele mele, si nu numai, cred ca a tuturor. Bunica e asaltata de intrebari: “dar dulceata de cirese amare cand faceti?”. Acum are raspunsul, primele borcane sunt deja pe rafturile camarii. Pentru aceasta dulceata ne trebuiesc:

  • 1 kg cirese amare curatate (fara samburi);
  • 1 kg de zahar;
  • 1 lamaie (jumatate pentru zeama, jumatate feliata)

Dar sa trecem la treaba…

Incepem cu o treaba migaloasa care se lasa si cu maini colorate intens (ne putem curata  pe maini “spalandu-ne” cu cateva visine). Spalam ciresele apoi trecem la scoaterea samburilor (cu ajutorul unei scobitori). Scoaterea samburilor de la cirese o vom face deasupra unui castronel pentru a nu se pierde din zeama cireselor. Dupa ce am scos samburii, punem intr-o cratita cantitatea de cirese iar deasupra zaharul. Se pune un kilogram de zahar la kilogramul de cirese fara samburi si lasam apoi de cu seara pana a doua zi dimineata.

Se pune cratita la foc mic iar cand incepe sa fiarba punem zeama de la o jumatate de lamaie, amestecand usor. Dupa 15 minute,  punem cealalta jumatate de lamaie feliata si dam focul mai iute.

 Lasam sa fiarba aproximativ o ora, pana se leaga siropul. Pentru a vedea daca siropul e legat luam cu o lingurita si-l punem la racit; daca curge din lingurita ca apa, nu este legat. Daca siropul e legat, luam cratita de pe foc, iar dupa ce s-a racit un pic luam spuma de deasupra apoi punem in borcane.

Pe rafturile camarii sunt borcane care va asteapta si pe dumneavoastra sa le degustati.

Bunica harnica si iscusita asteapta sa o contactati  !


Vremea dulcetii de nuci verzi

               A venit timpul sa culegem din roadele naturii. Ne indreptam atentia catre batranii nuci din livada. Asta primavara i-am curatat cu grija iar acum urmeaza “multumirea”; si acum dar si la toamna. In aceasta perioada (luna lui Ciresar) culegem nucile verzi pentru dulceata.

L e vom culege pe cele potrivite ca marime, nici mari nici mici, incercandu-le cu un cutit; indepartam coaja (partea verde) pana la alb cu grija sa nu taiem camaruta alba. La unii nuci mai timpurii casuta deja devine tare – acele nuci nu le folosim. Grija mare ! Necesita mult mult timp si folositi neaparat manusi (din acelea pentru menaj) pentru a le curata, chiar doua perechi! Iodul de pe maini este foarte greu de curatat, am mai citit pareri ca se duce cu sare de lamaie, cu detergent de vase, dar…va spun din proprie experienta nu se duce usor, poate dupa cateva saptamani…..

Reteta bunicii

          Va voi impartasi reteta pe care o folosesc eu, reteta bunicii (deci fara baton de vanilie, fara zahar vanilinat sau alte arome…ci o reteta traditionala). Ne trebuiesc:

  • 100 de nuci verzi curatate de coaja verde
  • 1 kg de zahar
  • 500 ml de apa
  • 1 lamaie

           Nucile se curata de coaja fara a taia din  camaruta alba si pe masura ce curatam le introducem intr-un vas cu apa rece. Se lasa apoi in apa (complet acoperite de apa, se pune o farfurie intoarsa deasupra pentru a le tine la fundul vasului) timp de 12 ore, timp in care se schimba apa de trei-patru ori. Se pune zaharul cu apa la fiert intr-o cratita pentru a face siropul.  Pentru a vedea daca siropul e bun picuram pe o farfurie un pic de sirop: cand intoarcem farfuria acesta nu trebuie sa curga, ci sa se prelinga. Cand siropul e gata (aproximativ 15 minute de fierbere) adaugam zeama de la o jumatate de lamaie, apoi cele 100 de nuci. Amestecam usor iar dupa 30 de minute adaugam cealalta jumatate de lamaie dar feliata (scoateti samburii!) . Lasam sa fiarba la foc mic, amestecand din cand in cand cam o ora.

La final pentru a ne convinge ca e gata, luam un pic de sirop si-l punem la racit intr-un pahar. Dupa ce s-a racit consistenta lui ar trebui sa fie asemenea unei miere de albine un pic mai diluata. Luam cratita de pe foc, iar dupa ce s-a racit putem pune dulceata in borcanele pe care le tinem cateva ore cu capacul in jos. Pofta buna !

          Pentru cei pofticiosi care nu vor sa se murdareasca pe maini, care nu au rabdare sa o prepare si care vor sa guste o dulceata aromata facuta dupa retete strabune bunica le va trimite borcanele de dulceata direct din camara dansei.

Bunica harnica si iscusita asteapta sa o contactati  !

 


in sfarsit…Primavara

In sfarsit Primavara isi reintra in drepturi. Chiar asteptam cu nerabdare ca dimineata sa citesc pe termometru temperaturi pozitive, cei drept reduse, dar…pozitive. Desi primavara vine cu munca, multa munca, pe langa casa, in gradina si in livada, ma bucur nespus ca timpul ce-l am liber pot sa-l petrec pe afara trebaluind sub mangaierile caldute ale soarelui si vazand ca totul in jur prinde viata.

Aburul iesind din pamant, asta e semnalul de start!

Treaba prin casa, camara, pivnita e gata si de acum orice om gospodar va intra in casa odata cu inserarea. Cum nimeni nu le stie pe toate, iar eu nici nu am aceasta pretentie, am apelat, pentru revitalizarea livezii, la un bun amic, specialist in horticultura, si un bun cunascator al Bunatatilor alese.

Afanarea solului de jur imprejurul pomilor, aplicarea gunoiului de grajd (procurat de la vecini, ca deh…doar am vecini, si chiar mari pofticiosi de dulceata), lucrarile de taiere, de fructificare si regenerare la pomii pe rod precum si a lucrarilor de formare a coroanei la pomii tineri (il citez pe expert…), dezvelirea tulpinelor protejate impotriva urecheatilor, toate acestea sunt lucrari necesare intr-o livada. Acum e si timpul plantarii puietilor. Am plantat cativa: visini, ciresi, meri (pretul la puieti, de aproximativ 2 metri inaltime e undeva intre 15-20 de lei).

 Livada parca a intinerit, totul e organizat si speram ca vom avea parte de o recolta bogata si gustoasa, intrucat aroma fructelor se va regasi in fiecare borcan de dulceata.


Bucataria bunicii…

                 Va impartasesc cateva fotografii cu ceea ce inseamna traditia si universul taranului bucovinean, cu ceea ce acum ne incanta si ne aminteste de frumoasele si linistitele vremuri de la tara

cuptor cu plita, rola si cuptor de paine, oale

cuptor, tavi, tigai, piua , lopata, linguroaie, rasnita de mana, cofa, butoiase

rasnita, teasc, cofa pentru apa, butoiase

spre comorile din pivnita...

butoaie pentru acrituri si alte alimente, loc de pastrare a bunatilor alese

  Ici si colo mai gasim astfel de colturi mirifice iar noua ne revine sarcina sa le reinviem si sa le promovam. Ele ne vor aduce in minte chipul gingas si brazdat de vreme al bunicilor, a celor ce ne-au insufletit copilaria.


Un articol de demult

De fapt, bunica ne-a deschis binisor o uşă a cămării ei cu dulceţuri delicioase, pentru că a înţeles vremurile moderne şi i-a venit ideea să… socializeze pe Facebook, la un loc cu tinereii care sporovăiesc. Aşa că întreg Dulapul Bunicii s-a instalat de-a binelea pe respectivul site de socializare, şi-a “tras” pagină de prezentare şi acceptă invitaţii la chat. Din prima conversaţie cu bunicuţa în cauză am aflat că, de fapt, bătrânica cea harnică este mereu ocupată, aşa că de prezentarea minunilor culinare ce ies din mâinile ei se ocupă purtătorul de cuvânt. Adică, bunica de pe Facebook nu e chiar bunică, e bunic, şi încă dintre cei cărora le-ai putea cânta în voie “moşule, ce tânăr eşti”, pentru că are doar 30 de anişori şi încă nu-şi imaginează cum va fi el pe la 60 ori 70. Şi totuşi, nu e nicio păcăleală. Nepotul în cauză, că despre un nepot al bunicii creatoare vorbim, s-a dedicat unui proiect frumos, serios şi sănătos.

Un proiect gustos

Cristian este sucevean şi locuieşte în respectivul municipiu şi acum. Nu e dintre cei ce n-au ocupaţie şi pierd timpul pe net. A absolvit două facultăţi, Drept şi Administraţie Publică, ultima completată cu studii de master în domeniu, are o slujbă, ca tot omul, are prieteni, dar…

Deocamdată nu e vorba despre o afacere adevărată, ci doar despre un proiect, un test de piaţă pentru dulceaţă, la care participă cu drag şi de-a dreptul încântaţi de savoarea ofertei prietenii şi cunoscuţii lui. În viitor ar putea, poate, să îi aducă profit, dacă va decide să transforme proiectul de simplă promovare a reţetelor autentice de dulceaţă într-o firmă de producţie pentru aşa ceva. Acum însă, Cristian ar vrea doar ca reţetele să nu se piardă şi să nu se piardă gustul oamenilor pentru aşa ceva.

“Am cochetat mult timp cu ideea «dulapul bunicii», în fiecare dimineaţă când pe pâinea prăjită, peste untul ce cădea sclav căldurii, puneam câte o linguriţă de dulceaţă, fie ea de trandafiri, căpşuni sau alte arome deosebite. Dar ce dulceaţă! O dulceaţă delicioasă şi aromată, pe care ai recunoaşte-o dintr-o mie. O dulceaţă desăvârşită de mama şi bunica mea, adevărate experte. Şi uite aici intervin «bunicile». Ele sunt responsabile cu umplerea rafturilor din dulăpior. Dar cum «ce sare din pisică şoareci mănâncă», voi fura secretele. Nu sunt egoist şi asta m-a făcut să deschid dulapul şi în faţa altora, să-i îndemn să guste şi să mi-i fac prieteni. Nu am considerat asta o afacere. Pur şi simplu vreau să fac ceva, vreau să capăt puterea să promovez produsele tradiţionale, singurele, de altfel, sănătoase şi cu adevăratul gust al copilăriei. Şi oare ce perioadă a fost mai frumoasă, mai lipsită de griji şi mai plină de bucurii? În fiecare borcan, sub fiecare capac aş vrea ca fiecare degustător să găsească această aromă a copilăriei, să regăsească amintiri legate de cei dragi, de mama, de bunica lui. Că tot veni vorba despre trecut, oare nu putem reînvia obiceiul servitului dulceţii în chisea şi a unui pahar cu apă aburit în arşiţa verii, să renunţăm la ciocolată, la alune şi la sucul colorat şi bogat în… of, nici nu vreau să pomenesc de E-uri. Ele nu au ce căuta nici în dulap!”, spune Cristian.

Tânărul chiar iubeşte duleţurile copilăriei, nu doar pentru că erau gustoase, ci şi pentru că au fost şi sunt încă pregătite în fiecare vară cu multă dragoste de mama lui şi de bunica. “Dulceţurile sunt făcute de mama mea (58 de ani), împreună cu bunica mea (76 ani, dar încă în putere, şi încă ce putere şi energie are…!). Mama a învăţat de la bunica şi speră să ne înveţe şi pe noi, cei tineri. Să descriu o dulceaţă e greu, ar trebui să dau gust şi miros scrisului sau hârtiei, pentru că o dulceaţă o recunoşti după gust şi miros, şi nu după o descriere. Reţetele… sunt o mulţime, le putem găsi oriunde, dar ceea ce face o dulceaţă delicioasă e dăruirea cu care o faci. De asta am zis că nu privesc acest mic proiect ca pe o afacere, pentru că atunci ar trebui produsă în cantităţi foarte mari, ceea ce ar denatura gustul. Cred că m-aş orienta spre maximizarea profitului şi m-aş depărta de scopul iniţial. Privesc proiectul ca pe o posibilitate de suplimentare a veniturilor în viitor, ca pe o dorinţă de a face ceva, de a-mi apropia oameni şi de a reînvia tradiţia”, ne explică modest Cristian. 

Dulceaţa de pe net

Cristi ajută şi el „Dulapul bunicii” să se dezvolte, cu mijloacele pe care le oferă vârsta şi noile tehnologii. Amănuntele contează, aşa că borcănelele cu dulceaţă, legate tradiţional cu sforicele şi pânză cu pătrăţele, poartă şi etichete, aşa cum aveau şi în cămările ordonate cu grijă ale gospodinelor de odinioară. Numai că nu le mai scrie nimeni cu creion chimic umezit pe buze, ci sunt produse la imprimantă. Poartă numele dulceţurilor, ca şi în vechime, dar au şi ceva nou: un număr de telefon mobil şi o adresă de e-mail, pentru că, în zilele noastre, bunicii i-ar fi imposibil să culeagă “feedback” fără asemenea instrumente.

Cristian e fericit, pentru că prietenii lui şi prietenii lor se înghesuie acum să guste din dulceaţă. Unii chiar vor să le aibă acasă şi o imploră pe bunica lui să le pregătească proviziile dulci pentru iarnă. “A pornit ca un joc, ca un simplu apel să iubim ce e bun, tradiţional, sănătos şi să respectăm eforturile gospodinelor noastre adevărate, care fac minuni fără conservanţi şi artificii chimice. Acum am ajuns să fim căutaţi pe Facebook de prietenii mei de prin ţară şi de prietenii lor, care insistă acolo, ori la telefon sau prin e-mail să le mai trimit dulceaţă făcută acasă la noi. Mă gândesc chiar să particip la târguri de specialitate în oraşele mai mari şi în viitor, cine ştie, dacă vom avea cu ce şi dacă vor fi la fel de sănătoase şi entuziaste mama şi bunica, poate transformăm totul în afacere şi oferim dulceţurile şi în magazine. Deocamdată sunt fericit că reuşesc să nu las lumea să uite bunătăţile tradiţionale şi că încă există destui care să le aprecieze”, a conchis Cristian.

Articol scris de: IULIANA TITA